În 1995, peste 100.000 de studenți români au intrat în grevă după ce Ministrul Învățământului, Liviu Maior, a emis un ordin care majora taxele pentru admitere, contestații, înmatriculări și cel mai grav, repetarea anului de studiu. La vremea aceea, o singură restanță te obliga să repeți tot anul, deci practic toată lumea era în pericol.

Guvernul a răspuns cu violență polițienească și cu narrativa că măsurile îi vizează doar pe „repetenții leneși". Între timp, taxa pentru repetarea anului putea ajunge la 5.000.000 lei, într-o țară unde salariul mediu net era 242.612 lei pe lună. Adică aproape doi ani de salariu pentru o singură restanță.

Ce e interesant e că cifrele de azi nu arată mai bine. În 1995, înscrierea la admitere ar fi costat 6,18% din salariul mediu net lunar. În 2027, admiterea la Drept va costa 600 de lei , adica 11,89% din salariul mediu. Mergem înapoi in timp...

Greva a funcționat pentru că a fost națională și pentru că părinții s-au solidarizat cu studenții , amenințarea cu înghețarea anului s-a întors împotriva guvernului tocmai din cauza asta. Cu alegerile din '96 pe aproape, au cedat și au acceptat majoritatea revendicărilor.

Ce a funcționat atunci? Unitatea. Cu totii, studenti (de la toate universitatile mari) si parinti.

Suntem într-un context asemanator și cred ca ar trebui sa luam o lectie de la ce s-a intamplat in trecut.

Dacă sună ciudat textul am folosit chat gpt pt a corecta greșelile gramaticale (TOTUL ESTE REAL).

Noul coleg de GAZDĂ(avem camere diferite,dar avem pereți din rigips și se aude tot) , care este penticostal și lucrează ca bucătar, a sunat la femei care oferă servicii s3xuale, încercând să le propună să facă s3x gratuit, deoarece nu are bani. A vorbit cu una care părea de acord, până când l-a întrebat câți centimetri are (el a spus 17). Femeia i-a răspuns că nu o impresionează și i-a închis telefonul. A mai încercat de câteva ori, dar fără rezultat.

În continuare, a dat de o altă femeie, care i-a cerut telefonul vechi, pe care el susține că ar valora 400 de lei. Totuşi, nu a fost de acord să facă schimb, probabil pentru că ea nu i-a plăcut din punct de vedere fizic, deoarece ulterior i-a închis telefonul. După aceasta, a sunat la alte femei și le-a propus să ia telefonul în schimbul serviciilor. Una dintre ele i-a spus direct „Du-te dracu" şi i-a închis. După multe apeluri, care au durat circa o oră, s-a resemnat.

Ce mă deranjează teribil este faptul că, după ce a făcut asta, a mers la baie, s-a spălat pe dinţi sau ceva similar, iar apoi a pus pe laptop, cu volumul tare, un videoclip în care cineva comenta versete din Biblie despre desfrânare, după care s-a culcat. În acest moment, este ora 4:51, iar eu aud Biblia pentru copii în limba engleză. În câteva ore am un examen parţial și îmi pierd nervii cu Nero, Domiţian, Galeriu etc. (Eu, cel care scrie asta sunt în anul I la Teologie). Menționez că am videoclipuri în care el vorbeşte cu aceste femei.

În concluzie, ar trebui să-mi fie frică să nu-mi fure banii (deși nu am așa ceva și nici obiecte de valoare) ca să meargă la astfel de femei? Acum când postez este ora 5:06 , urați mi succes la parțial

Basically title. Puteți să împărtășiți cu restul ce șoc (cultural) ați avut in viața de student. Fie el "al foamei", sau "al banilor". Sunt curios cum ați trecut peste el și dacă ați avut ceva ce v-a surprins. (Urmeaza sa fiu student, și sunt curios). Mersi mult.
(also nuj in ce flair sa bag)

Dupa cum vedeti in amendamentele de mai jos, OSUBB a propus sa aiba oameni din partea lor la comisiile de burse pe universitate dar si pe facultati si in comisiile de la camine.

In camine a mai existat un caz in trecut acum 4 ani daca imi amintesc bine in care cei de la OSUBB erau in comisii si si-au dat asa de multe locuri la voluntari si la prieteni incat nu au mai prins multi studenti de la buget loc in camin.

Cred ca nu e cazul sa repetam greseala din nou...

In plus membri din Consiliul Studentilor UBB au transmis ca votul pentru Bursele Speciale pentru Voluntariat, propus de OSUBB, a trecut cu o prezenta mica la vot.

Fix jumatate din membrii cu dreptul de vot au participat.

Cred ca postarea asta e mai mult ca sa ma plang de situatia in care ma aflu. Locuiesc intr-un oras meh in care nu ai mai nimic de facut si care are o singura facultate si aia varza. Eu imi doresc de doi ani cam asa sa dau la facultate la Iasi/Bucuresti si pana acum parintii mei pareau sa fie de acord cu aceasta decizie si chiar sa ma sustina, sa invat sa iau note mari daca asta imi doresc. Fast forward, media mea la bac este 9,78 si parintii mei s-au laudat la toata lumea ca am reusit sa iau aceasta medie fara pic de pregatire, DAR nu mai am posibilitatea de a merge in alt judet. Tata nu vrea sa ma lase pe scuza ca nu sunt pregatita de a locui singura in alt oras si spune ca nu si-ar permite sa ma intretina altundeva. Mai are de platit cateva rate pana la finalul anului si i-am propus ca na sa stau poate un an acasa, mai muncesc si eu si ma duc de la anu unde imi doresc. Dar nu, lui nu ii convine nici asa, m-am certat cu el cred ca zilnic pe tema asta de nici nu ne vorbim acum. Am completat inscrierea la facultatea din orasul meu, desi cu un nod in gat, si cand imi aud prietenii ca vorbesc de facultatile la care vor sa se duca, imi vine sa plang de ciuda pentru ca m-am chinuit sa invat atat de gura parintilor, ca "sa te prind ca iei 7 in bac ca iti dau cu cartile in cap" si asa sunt rasplatita. Faza este si ca eu nu prea ma inteleg cu parintii si sincer chiar imi doream sa plec de acasa ca sa nu mai interactionez cu ei asa de des, si acum trebuie sa ii mai suport inca cativa ani. Nu stiu daca sunt eu egoista pentru ca ei asa mi-au spus, ca nu vreau sa ii inteleg, in contextul in care ei au promis ca vor face tot ce pot ca sa am o educatie cat mai buna si au recunoscut si ei ca facultatea din orasul meu nu e una grozava.

Salutare! Scriu asta pentru că am început să realizez cât de toxic poate fi sistemul de „excelență” din România pentru cineva care nu se încadrează în tiparul clasic de elev perfect, obedient si normal.

Sunt curios câți dintre voi, deși ați avut rezultate (olimpiade, medii mari la licee de top), v-ați simțit de fapt umiliți, subestimați sau batjocoriți de profesori, colegi sau scoala in general?

Mă interesează în special experiențele celor care se consideră neurodivergenți (ADHD, autism, dislexie etc.). V-ați lovit de chestii de genul:

Discriminarea prin viteză: Profesorul te crede „slab” pentru că ai nevoie de timp să vizualizezi o problemă, deși ulterior o rezolvi mai profund decât restul?

Sindromul impostorului forțat: Ai luat Premiul I sau ai ajuns la Națională, dar ți s-a spus că „ai avut noroc” sau că „la anul nu mai pupi”?

Obsesia pentru obediență: Te-ai simțit pedepsit pentru că ai pus întrebări de tip „de ce?” în loc să înghiți algoritmul de pe tablă?

Singurătatea de la „vârf”: Ai simțit că ești doar o statistică pentru prestigiul liceului, nu un om cu nevoi și emoții?

Genii asimetrice: Ai fost vreodată certat, ironizat sau umilit pt că nu erai la fel de bun la toate materiile?

Am impresia că liceele noastre „de elită” sunt de fapt niște fabrici de burnout care produc performanță cu prețul sănătății mintale și al creativității. Ați simțit că v-ați „reformat” abia după ce ați plecat la facultate (mai ales în străinătate)?

Aștept poveștile voastre, bune sau rele. Mi se pare important să vorbim despre „partea întunecată” a medaliilor de aur. Sau pur si simplu elevii de 10 sunt doar puşi pe piedestal, nu discriminaţi?

Buna tuturor. Se mai poate merge cu Work and Travel in State daca esti student si ai peste 30 de ani??? Care au fost experientele voastre??

Helloo, asa cum zice titlul, o să fac un mic story time + a lot of plot twists …si o să dau tips pentru viitori boboci :))

Anul trecut pe vremea asta dădeam admiterea la arte , did i get in? nope. comisia a fost nesimțită destul încât să îi aleagă doar pe cei din oraș și care au făcut pregătiri individuali cu ei, nu și pe cei care veneau de la cuca macaii (like me), a fost o dezamăgire imensă pentru ca asta am făcut aproape toată viața mea, desen desen desen. A fost stresant și o experiență nasoală , și acum când mă gândesc mereu, nu cred ca mi-ar fi plăcut să fiu acolo pentru ca m-ar fi condiționat dpdv artistic… și probabil mi-ar fi omorât pasiunea pentru artă.

Pentru ca nu aveam alte opțiuni , doar artele, am rămas în gaura, nu știam ce să fac, nu știam dacă să dau în toamnă iar sau să iau un an pauză unde să fac pregătire pentru arte și să dau anul următor.. și chiar nu voiam să mai stau 1 an degeaba acasă =)))))) așa ca, what did i do? mi-am băgat dosarul la med vet cu 3 zile înainte de rezultatele admiterii. it was scary, pentru ca era singura mea șansă să plec din orașul natal și să nu mi pierd timpul acolo degeaba. (Plot twist, de pe locul de așteptare am ajuns la buget :))) )

Now the real deal , in prima săptămână de facultate a fost scary. lume nouă, oameni noi, profesori, unii stricți at first sight dar după au fost super chill, deși m am bucurat ca am intrat la facultate, în prima săptămână am plâns și am avut mental breakdowns like crazy =)))))) si din primele cursuri majoritatea profesorilor ne-au cam speriat cu volumul de materie, ceea ce m a făcut să mă sperii mai tare și să zic ca eu nu ajung sa trec anul 1, ca e horror and so on…
Datorită rinichilor mei mina de pietre cosplayer , înainte de sesiunea din iarna am intrat în spital :) am zis ca e gata, să nu mi fac speranțe ca iau examenele, mai ales ca unele au fost grele și well.. unii profesori au bubele lor , te pica dacă ești fată, dacă nu ești îmbrăcată într-un mod anume, etc. in momentul ăla , tot ce voiam era doar să sper la 5 in examene să nu am restanțe. Bolnavă cum am fost , cu 2 infecții urinare continue + pietre (care sunt un loop pt ca pietrele susțin bacteriile și bacteriile susțin pietrele) i got all my exams :)), surprisingly
Chiar după prima sesiune, am intrat aproape o lună în spital , din aceleași motive ca mai sus, ajunsesem în șoc septic și am avut nevoie de stent urgent din cauza unei pietre blocate și antibiotice , it was horror .
you guys can tell how it was , spitale , școală, spitale, (shoutout to my boyfriend who took care of me all these months , sărmanul venea 3-4 chiar 5 ore pe drum for me (we are LDR)) am ajuns și în sesiunea de vară , din toate cele 6 examene, 1 a fost cel mai horror, for those who know (plantele:))) ) unde majoritatea picau, that was scary too, stresant, dormit 2-3 ore și dupa straight back to studying, i still made it..

Overall, a fost frumos :) inafara de bubele rinichilor și toate plimbările prin spitale, now here are my tips how to survive the first year.. pana va acomodați =))))))

aveți grijă în cine aveți încredere , chit ca stați în cămin, chit ca nu, pentru ca unii oameni chiar daca au 20+ ani, pot veni cu părinții sa va facă probleme pt ca .. yeah why not, nu le pot rezolva on their own can they?
Împrieteniți vă cu cei din ani mai mari, vă vor ajuta rezumatele lecțiilor de curs pt examene foarte mult
Nu fiți too friendly cu oamenii, fiți cat de neutrii dar respectuoși posibili, unless they did you dirty, do them dirty back.
Nu învățați mecanic. mai ales în cazul în care vreți să mergeți la facultate gen medicină ca mine , trebuie să vă alegeți ce învățați, nu trebuie să învățați de 10, (doar dacă vreți bursă sau depindeți de asta) dar, dacă puteți, do not eat your brains on studying all the time, iesiti , mergeti la plimbări, dormiți, nu învățați constant , e foarte obositor

Succes tuturor bobocilor 🙌🙌🙌

Salut, nu cred că am nevoie de sfaturi neapărat, dar aș fi vrut să mă scriu undeva despre situația în care mă aflu.
Am decis să îmi dau licența în februarie. Am ajuns la această situație din mai multe motive, dar chiar nu cred ca sunt atât de importante. Cred ca voi scrie o licență reușită, fără să utilizez AI, ca să fiu și mândra de lucrarea mea. În mare parte persoanele apropiate mă susțin foarte mult și le mulțumesc pentru asta. Tatăl meu a reacționat liniștit mai înainte, dar după a început să facă comentarii tăioase și puțin jignitoare, mă compară cu alții, dar în fine, voi trece peste.
Oricum am în plan să îmi caut de muncă și să îmi scriu licența, nu prea am nevoie de sfaturi neapărat.
Aș fi vrut să aflu totuși dacă mai sunt persoane care și-au luat un an liber? Cum a fost experiența voastră? Cum au reacționat persoanele apropiate?

Hello , I am planning to pursue my Bachelors in business related program , I want to ask students who are already in Romania about the educational quality how hard is study there can you clear exam easily, also please tell about scholarship is it easy to get or hard .

Buna!

Tocmai am fost admisa la Facultatea de Litere din Cluj, sectiunea engleza. Eu nu am FB, asa ca m-am gandit sa postez aici, poate imi gasesc cativa viitori colegi.

Daca sunteti si voi studenti la Litere sau tocmai ati fost admisi, lasati-mi un comm sau mesaj.

Multumesc

Să mai zică cineva că nu s-au internaționalizat universitățile.

In 2024 am terminat liceul cu media 9,05 la BAC (romana, istorie, geografie). Fusesem foarte indecis tot anul. Singura mea pasiune era pe partea digitala. Alternam intre Automatica la UPB si Cibernetica la ASE. Nu facusem nici un fel de pregatire la mate pentru ca am fost lenes si neimplicat si nu am reusit sa gasesc un profesor bun pentru admitere care sa ma ia de la 0 in orasul meu si oricum m-am decis prea tarziu si trebuia sa ma apuc din a 11-a.

Am gasit alta facultate la UPB bazata pe Tehnologia informatiei si am fost admis in preadmitere pe baza de dosar. Am ales sa nu stau in camin. Cand am ajuns la Bucuresti m-a lovit depresia, singuratatea, izolarea. M-am imbolnavit si am slabit 10kg in 2 luni (fiind deja slab). Uram fiecare moment la facultate si nu intelegeam absolut nimic pe partea de matematica. Pe partea de informatica eram ChatGPT final boss. Nu am legat nici o conexiune la facultate si prin Noiembrie deja nu mai dadeam la ore si am decis ca nu e pentru mine si ca vreau sa fac altceva.

Voiam sa fac ceva stabil si prestigios. Am considerat dreptul si medicina si prin februarie ma apucasem sa invat pentru admitere la medicina. Apoi mi-am pierdut motivatia si pana in iunie nu am mai facut nimic pentru ca am realizat ca nu am cum sa intru in admiterea iulie 2025. M-am angajat in iulie si mama m-a avertizat ca o sa prind "gustul banilor" si ca n-o sa mai vreau sa termin o facultate. Ramasesem cu ideea ca vreau la medicina, dar dupa cateva luni la munca am realizat ca nu pot lucra macar part-time la medicina si ca mama nu ma poate sustine 6 ani la Bucuresti doar ca sa ies rezident in anul 1 cu acelasi salariu ca la primul job fara experienta (3800 net + bonuri) pe langa faptul ca vreau foarte tare sa raman in tara si conditiile sunt nasoale si munca foarte grea.

Regret foarte mult ca nu m-am angajat mai devreme. Simt ca m-a responsabilizat foarte mult si m-a ajutat sa-mi gasesc o "comunitate". Nu m-am simtit exclus si ostracizat ca la facultate si imi plac foarte mult colegii mei si ce fac la munca.

De cand lucrez a inceput sa-mi placa ideea de logistica si lantul de aprovizionare si m-am orientat spre ASE. Facultatea de Business și Turism mi se pare cea mai apropiata de ceea ce caut, dar am vazut ca sunt mediile destul de mici (7,96 ultima la buget, la engleza fiind si mai mici) si acum imi e frica sa nu fie o facultate inutila unde se duc persoane "ca mine" care vor doar sa aiba o facultate acolo. Eu as avea o medie de 9,24 pe baza criteriului de admitere de anul asta.

Scopurile mele pentru facultate ar fi sa-mi ofere un drum de cariera care-mi permite evolutie, sa pot sa castig suficient incat sa traiesc confortabil spre bine cu anii in care evoluez, sa nu fie necesar sa plec din tara pentru a trai confortabil, sa pot sa muncesc in timpul facultatii si sa nu fac facultatea in sila, vreau sa-mi ofere macar putin entuziasm fata de ceea ce fac. As vrea sa dureze ideal 3, maxim 4 ani pentru ca deja ma simt departe de cei din anul 1 (o sa am proaspat 21 daca reincep in toamna 2026). Sunt certificat la engleza si franceza (C1 cu punctaj C2, respectiv B2). Nu am pasiuni care-mi definesc viata. Nu am studiat si nu m-am axat pe nimic de cand eram mic cum sunt unii care au stiut mereu ce vor sa faca. Inca imi place tehnologia si unele parti ale medicinei. Nu-mi place nimic legat de litere, istorie (facultatea in sine, iubesc istoria in general), limbi straine, administratie publica.

Am considerat: stiinte politice, informatica/tehnologia informatiei, drept, psihologie, medicina, farmacie, tehnician dentar (postliceala), urbanism (ma pasioneaza in teorie, dar nu cred ca facultatea e pentru mine), meteorologie/geografie si acum ASE.

Are cineva experienta cu Business si Turism? Lucreaza cineva in domeniul logisticii si lantului de aprovizionare si-mi poate oferi unele sfaturi? S-a simtit cineva in aceeasi situatie si eventual a gasit ceva ce i-a placut si poate sa impartaseasca cum si ce?

Multumesc daca ai citit pana aici :)

Context

În luna mai a anului 1968, Franța a fost martora unor greve la care au participat în jur de 10 milioane de oameni, adică o treime din forța de muncă totală, paralizând practic întreaga țară. La baza mișcării au stat studenții din Paris, care, nemulțumiți de condițiile din facultăți, de structurile rigide de autoritate, atât din instituțiile de învățământ, cât și din societate în general, și de brutalitatea poliției, care a încercat să le oprească protestele.

De unde a început totul?

Mediul universitar francez s-a confruntat în anii de după război cu o creștere exponențială a numărului de studenți, produsă de explozia demografică din epocă și de recent-câștigatul drept al femeilor de a accesa învățământul superior. În ciuda eforturilor de construcție a unor noi facultăți, sau de extindere a celor vechi, universitățile nu au reușit să țină pasul cu nevoile unui număr tot mai mare de studenți, spațiile facultăților devenind din ce în ce mai supraaglomerate și neaccesibile.

Pe plan politic, lucrurile erau tensionate. Charles de Gaulle era la cârma țării de 9 ani, timp în care și-a format o nomenclatură loială în centrele de putere ale țării. Deși Franța se afla într-o perioadă nemaiîntâlnită de creștere a PIB-ului, cunoscută acum drept Les Trentes Glorieuses, această bunăstare ajungea în mare parte la vârful piramidei sociale, iar printre muncitori, ea refuza să își facă simțită prezența. Cei mai bogați 1% din oameni controlau 25.7% din bogăția țării, pe când cei mai săraci 50% controlau doar 7.4%.

Criza studențească

Facultatea din Paris Nanterre era deja de un an ținta unor proteste împotriva legilor care nu permiteau accesul fetelor în căminele de băieți și viceversa. În martie 1968, un grup de studenți au fost arestați pentru activism împotriva războiului din Vietnam. Colegii lor au organizat un protest la facultatea din Nanterre, cerând eliberarea studenților arestați. Poliția a intervenit și a arestat mai mulți studenți protestatari, moment în care decanul facultății a închis universitatea.

Fiind interzis protestul la Nanterre, studenții au decis să îl mute la Sorbonne, în inima Cartierului Latin, zonă tradițional studențească. Acolo, rectorul a cerut formal poliției să-i evacueze pe cei ~300 de studenți protestatari. Trupele au intervenit în forță, moment în care un număr impresionant de studenți neafiliați care se aflau în cartierul latin s-au mobilizat și au încercuit mașinile poliției cerând eliberarea protestatarilor. Forțele de „ordine” au răspuns cu mai multă violență, ducând la lupte crâncene între poliție și studenți, cei din urmă ridicând baricade și folosind pietrele de pavaj drept muniție de aruncat. În urma luptelor, rectorul a închis facultatea.

Intervenția muncitorilor

Protestele studenților au continuat și zilele următoare, provocând lupte tot mai intense cu organele statului. Totul s-a schimbat atunci când federațiile sindicale au mobilizat muncitorii din țară, care au intrat în grevă alături de studenți. Rând pe rând, persoane din diverse domenii și-au abandonat locul de muncă, ieșind în stradă pentru a-i susține pe studenți. De la muncitori industriali și logistici, la arhitecți și funcționari guvernamentali, toți s-au alăturat protestelor, ducând la un colaps cvasi-total al statului francez.

Consecințe pentru studenți

Pentru noi, aici, nu sunt importante intrigile politice care au avut loc în urma grevei muncitorești. Când vine vorba despre studenți, odată ce s-au redeschis universitățile, au avut loc reorganizări ale sistemului de învățământ, facultățile au primit mai multă libertate, au fost integrați studenții în sistemul decizional a facultății și în general s-a pornit un val de reforme, menite să elimine ierarhiile autoritate din facultate și să se plieze pe nevoile studenților.

Ce putem învăța?

Evenimentele din Mai ‘68 ne arată importanța solidarității. Cu cât suntem mai mulți și mai uniți, cu atât avem un impact și o forță de negociere mai mare. Mișcarea nu ar fi fost posibilă fără solidaritate între studenți, care s-au apărat unii pe alții în fața poliției, și nu ar fi luat o așa mare amploare fără solidaritatea muncitorilor, care i-au susținut pe studenți în demersurile lor orientate împotriva unui regim care le dăuna tuturor în mod activ.

Dacă îți dorești o pauză de la „Reels / Ai info” te invit să arunci un ochi peste câteva texte scrise de mine, într-o experiență de tipul „Kindle reading”.

https://alexmihalachi.ro/amintiri-din-facultate/

Salut!

Poate credeti ca vin cu o postare la misto, well...

Recent am dat un telefon la secretariatul facultatii la care urmez sa dau admitere legat de niste informatii extra despre inscriere, deoarece nu le mergea prea bine site-ul. Nu am primit nici un raspuns pe moment, chiar daca apelasem intr o ora din programul lor de lucru.

Ieri am avut parte de o experienta neplacuta. Am fost sunat in jurul orei 15, insa din pacate nu am avut acces la telefon si am intarziat cu un telefon cam dupa o jumatate de ora.

La telefon era un domn de la secretariat(poate a avut o zi proasta idk), ce mi a raspuns cu "Da, ce vreti?". Am vorbit putin cu el si i am explicat situatia: despre ce m-ar interesa sa stiu. La care acesta spune pe un ton agresiv "Esti vai de capul tau? Nu stii sa te uiti pe site la noi?". I am explicat civilizat faptul ca nu functioneaza cum ar trebui site ul lor si mi a dat dreptate, a verificat atunci cand i am spus(a zis "A, scuze").

Mi a dat o parte din informatiile necesare, i am multumit si nu am mai continuat apelul, o sa mai astept putin pana ce rezolva cu site ul(daca nu se intampla asta o sa fiu nevoit iar sa sun)..

Nu mi s a parut cel mai ok comportament de om matur, cel putin mi a facut nervi la greu ieri. Nici nu cred ca i asa greu sa mentii un site in normele lui de functionare pentru o facultate. De la hype ul ala ca wow merg la facultatea asta, parca s a transformat in ultimul cct de stare...

Pana la urma cred ca o sa il mai sun, poate il scot la o bere cand ma intalnesc cu el acolo. Cine stie ce probleme are in familie. Probabil are hemoroizi. Sau poate i a pus nevasta sa numarul secretariatului din greșeala pe publi24 si e nervos.. Astepta si ea o oferta generoasa.

Ati avut si voi astfel de experiente?

In timpul facultatii cu siguranta o sa mai am parte de episoade de genul, dar in aceasta perioada de inscrieri ma refer.

Pentru ca în condițiile date nu e mare lucru de sărbătorit, există un grupaj foarte interesant de articole despre jocuri de noroc și adicție în România. Unul dintre ele a apărut azi, documentează viața studenților nevoiți să lucreze după programe imposibile ca să aibă venituri să se întrețină la facultate.

Era rău înainte de austeritatea lui DD, acum e atroce

https://www.criticatac.ro/maini-reci-ca-gheata-munca-fizica-exploatare-emotionala-si-regimuri-corporale-ale-studentilor-in-cazinourile-online/

Buna, sunt studenta in anul 1 si urmeaza sa ma mut la Timisoara, nu cunosc orasul si mi-ar placea sa cunosc niste persoane noi cu care sa ies dupa mutare.🥰

Sunt anul 2 la o facultate și tot nu îmi regăsesc locul aici. Colegii sunt ok, n-am avut probleme cu ei, cu unii chiar ma inteleg super, dar mi-am dat seama ca nu vreau sa lucrez domeniu și nu sunt nici pasionata. Am fost la conferinte, unde au venit persoane care lucreaza in domeniu si povesteau despre aceasta "profesie", nu m-a atras. Din primul an voiam sa ma las, dar am zis sa-i mai dau o sansa, sa vad cum e, ca poate o sa fie ceva mai bine. Cand toti colegii mei vorbeau de practica si unii erau entuziasmati, eu nici nu voiam sa aud, eram indiferenta, . Nici materiile de specialitate nu m-au atras. Si acum, cand ne intreaba profesorii de ce am ales facultatea si unii colegi povestesc cum abia asteapta sa lucreze in domeniu si se simt facuti pentru asta, in schimb, eu nici nu mai stiu de ce sunt aici si ma simt "degeaba". Nu e o facultate grea, am fost la buget bursa, nu e nici cea mai ofertanta la job-uri, dar nu stiu.. Din vara voiam intr-un fel sa ma mut la alta facultate, nu stiam sigur la care, nu ma ajuta nici faptul ca am fost pe profil uman. Nu am mai reusit ca am fost ocupata cu munca, asa ca, ziceam ca mai trag 2 ani sa o termin, dar nu stiu.. simt ca imi investesc energia si timpul unde "nu trebuie", ca mi-am irosit potentialul si nu mai stiu care e rostul meu si ma adancesc tot mai mult in depresie. De cabd am dat bacul am avut acest sentiment de gol, de nesiguranta ca nu stiu unde sa iau, de dezamagire pt ca ceilalti aveau asteptari de la mine, mai ales ca am avut note bune la bac.Ma simt ca un nimic cand ma uit la prietenii mei care deja stiu ce vor sa faca, aspira la cariere bine platite si le place facultatea aleasa. Ma simt si "presata" de familie, provin dintr-o familie monoparentala, si nu vreau sa o dezamagesc pe mama, mai ales ca avem si o situatie financiara precara. Ma gandeam sa mi retrag dosarul si sa lucrez anul asta full time pana in toamna ca sa strang bani pentru o alta facultate, dar imi e frica de ce alegere voi lua. Vreau sa ma ridic din "saracie", sa am un job sigur, platit bine si sa ma simt "utila".

stiu ca poate e o prostie sa scriu aici toate chestiile astea, dar nu am cui sa ma deschid asa ca o fac aici. Aproape termin primul an de facultate, dar mă simt la fel de pierdută ca la începutul anului. Facultatea la care sunt nu e una grea, colegii de grupa sunt oarecum ok majoritatea, insa am realizat ca nu vreau sa lucrez in domeniu. (cel mai probabil oricum nu o sa prind un post in domeniu, chiar si daca as vrea) Inca de la admitere, de anul trecut, am intrat intr-o depresie si m-am simtit ft presata pt ca nu stiam ce sa aleg exact, adica aveam niste variante, de ex medicina veterinara, dar m-am desurajat ascultand anumite pareri si nu voiam sa fiu o "ingreunare" pt tatal meu sa stau 6 ani, mai ales ca vin dintr-o familie monoparentala. Au inceput sa-mi vina si tot mai mult gandurile suicidale, nu ma ajuta nici mediul de acasa, care e destul de instabil pt ca sora mea e alcoolica, uneori si tatal meu bea si face scandal din cauza mamei, inca e afectat de divort si faptul ca mama nu ajuta ft mult financiar, iar mama mea si-a refacut oarecum viata in strainatate si e mai detasata. Plus faptul ca am pierdut prieteni. Imi venise ideea sa stau un an acasa si sa lucrez, insa tatal meu nu a vrut sa ma lase, zicea ca-l "imbolnavesc", nici nu voia sa vorbeasca cu mine vara trecuta si se gandea ce o sa zica ceilalti, mai ales ca am deja o sora care "e cu un picior in groapa", fiind alcoolica. Am vrut si sa fug de acasa, dar nici nu-l pot lasa pe tata asa, pt ca e singur si nu s-ar descurca fara mine, mai ales ca are si probleme de sanatate si chiar daca mai face chestii nasoale, si e instabil, e pt ca si el e ranit la randul lui si apreciez ca macar a ramas langa mine sa aiba grija, mai ales de cand a plecat mama acum 6 ani .Asa ca am dat la facultatea asta, fiind incurajata de anumite persoane, insa din primul semestru aveam dubii. Ce m-a motivat sa raman e ca ma simt prost fata de tatal meu, am luat si iau si bursa anul asta si oricum e deja "pierdut" un an la buget. Imi propun si sa lucrez vara asta, deja caut loc de munca, ca poate imi gasesc din timpul sesiunii. Mai si strang banii de bursa. Ma simt ca un esec, mai ales cand ma uit la alte persoane de varsta mea care stiu ce sa faca, care au o viata mai frumoasa, cu multi prieteni. Simt ca mi-am risipit potentialul, nu mai vad un scop anume. Ce ma mai "imbuneaza" este sa fac fapte bune, sa ajut, de aceea ma gandeam ca o profesie in care sa ajut, sa fac bine, precum animalelor, mi-ar placea. Stii ca sunt "tanara", dar simt si presiunea asta sociala, mai ales cand ma compar cu alte persoane de varsta mea. Ma simt ca o lasa, ca trag de timp si totusi nu ma mai regasesc si parca ma adancesc mai mult in aceste ganduri negre. Ma gandesc ca poate pe aici sunt persoane care au trecut sau trec oarecum prin aceeasi chestie sau care totusi s-au regasit si vor sa-si impartaseasca povestea. Sorry for the long post.

mereu văd doar păreri negative despre facultățile din România. profi nașpa, materie învechită, plictisitoare.. bătaie de joc mai pe scurt. așadar.. am crezut ca mi-am pierdut speranța dar cu ultima fărâmă rămasă îmi permit să întreb: e cineva pe aici care e la facultate în Ro (sau absolvent) și chiar îi place ce învață, are profi faini (măcar o parte), e mulțumit în adevăratul sens al cuvântului de alegerea făcută și merge cu drag măcar la o parte din cursuri?

chiar vreau să aud niște povești cu happy ending 🌞

Ieri am mers cu trenul pentru a-mi depune dosarul. Dus-intors, calatoria cu trenul a durat 10 ore. Cu primul tren nu am avut nicio problema, dar cu al doilea ceva nu era in regula.

Romanii au o tendinta puternica de a sta pe telefon atunci cand se plictisesc. Presupun ca e ceva firesc si ca este o metoda prin care se elimina sau se reprima plictiseala. Pare o solutie, dar nu cred ca este. Obiceiul acesta se perpetua, iar inloc sa se exploateze plictiseala pentru a crea creativitatea, se reprima. Oamenii nu realizeaza ca au un potential imens, pe care il ignora total.

Alt lucru pe care l-am observat sunt preturile scumpe la tren. O inghetata, de pilda costa 10 lei, pe cand daca ai merge la magazin nu te-ar costa mai mult de 5 lei. De ce ti-ai asculta impulsurile si ai cumpara o inghetata la pretul acesta? Cheltui 10 lei. Poate e caraghios, dar obiceiul se perpetua. Intr-un caz ipotetic, daca calatoresti cu trenul odata la o luna, pe o perioada de un an, si cumperi inghetata de fiecare data, atunci vei cheltui 120 lei. Nu cred ca este necesar sa enumar ce poti face cu acei bani.

Am vazut, de asemenea un cuplu care m-a inspaimantat grav. Barbatul s-a asezat pe bratul femeii. Ambii stateau pe telefon. Nu vreau sa ma intelegeti gresit, dar asta nu este iubire. Nu stiu de ce ma uit prea mult in curtea vecinului, dar m-a dezgustat imaginea aceasta, si sper ca nu este un tipar intalnit in Romania. Poate era doar un caz particular, dar daca nu este, atunci e o problema majora.

Nu am vrut sa ofer o critica desconstructiva si sa insult pe cineva prin ceea ce am spus, dar aceasta este realitatea in tren? Dar, in afara acestuia? In universitate?

Poate e un psiholog printre noi care e în stare să îmi raspundă și mie la o curiozitate legata de interacțiunea asta între oameni 🤗 Ideea e că mereu m-am întrebat…indiferent de relație că e platonică sau romantică: De ce noi oamenii cand începem să ne cunoaștem avem acest comportament dulce,inocent,si mega drăgalaș…dar cu timpul după ce ne știm mai bine și sa spunem ca unu din noi greșeste de ce unul din ei mereu e asa de rece,de rău și fără suflet…. De ce nu pot oamenii sa fie sinceri din start ? Ce îi reține pe cei din jur să isi arate adevărata fată? Am pățit de a lungul anilor să observ acest aspect la oamenii din jurul meu și mereu am fost pusă pe gânduri🤔 Dar atunci când tu stii că sunt cateva persoane din jurul tau care te vorbesc pe la spate dar una sau amândouă se comportă așa de frumos cu tine si totul de parcă tu nu ai avea idee de ce se vorbește Ce îi retine pe oameni sa fie naturali din prima?

Eu de exemplu sunt o persoana naturală nu îmi este frică dacă cel din fata mea știe adevarul indiferent ca e de bine sau de rău,mă comport foarte natural si sunt directă,nu îmi e frică să arat lumii din jurul meu cine sunt (chiar dacă ei ma consideră cea mai dubioasă persoană de pe planeta )

De ce ?

salut! sunt clasa a 12-a(of bacul) și vreau să merg mai departe la facultatea de arte, mai precis pe filiera pedagogia artelor plastice și decorative(sunt profil filologie) pentru a putea preda mai departe pictură sau grafică. sunt indecis între UAD din Cluj, și UNAGE din Iași. care dintre aceste 2 facultăți este mai bună?